obídă (obíde), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati. Vezi definitia »

CĂPĂȚÎNĂ, Octavian (n. 1919, Cernăuți), jurist român. Prof. asociat la Sorbona. Specialist în dreptul comerțului internațional („Regimul persoanelor juridice”, „Tratat de drept al comerțului internațional”, „Societățile comerciale”). Vezi definitia »

a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur. Vezi definitia »

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹. ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Sb. brodina. Vezi definitia »

DIALÍZĂ s. f. 1. metodă terapeutică de dezintoxicare a sângelui în insuficiența renală. 2. procedeu de separare a corpilor coloidali trecându-i printr-o membrană semipermeabilă. (< fr. dialyse) Vezi definitia »