STAGNÁNT, -Ă, stagnanți, -te, adj. (Despre fluide) Care stă pe loc, care nu curge; stătător. ♦ Fig. (Despre abstracte) Care nu evoluează, nu progresează, care lâncezește; inactiv. – Din fr. stagnant, lat. stagnans, -ntis. Vezi definitia »

CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant) Vezi definitia »

FULMINÁNT, -Ă adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenințător; violent; ațâțător, provocator. [< fr. fulminant]. Vezi definitia »

VEȘTMẤNT s. n. v. veșmânt. Vezi definitia »

ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). Vezi definitia »