STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință. Vezi definitia »

TUDÍNĂ s. f. (Pop.) Râpă. Vezi definitia »

NEEFICIÉNȚĂ, neeficiențe, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-cn-] – Ne- + eficiență. Vezi definitia »

jáică s.f. (reg.) pielea lupului. Vezi definitia »

ZEÁDĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »