BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Vezi definitia »

GLISIÉRĂ s.f. Piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă. [Pron. -si-e-. / < fr. glissière]. Vezi definitia »

BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificație de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate și paralele. ♦ Porțiune de șanț care face legătura între tranșeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle]. Vezi definitia »

MUTRIȘÓARĂ, mutrișoare, s. f. Diminutiv al lui mutră. – Mutră + suf. -ișoară. Vezi definitia »

nemoderánță s.f. (înv.) lipsă de cumpătare, de moderație. Vezi definitia »