rostár, rostáre, s.n. (reg.) 1. unealtă de rostuit pânza. 2. cui mic al rotarului. Vezi definitia »

BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate. – Din fr. balançoire. Vezi definitia »

valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre Vezi definitia »

falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet. Vezi definitia »

ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr. oraculaire) Vezi definitia »