DISTRIBÚȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio. Vezi definitia »

scutăríe, scutăríi, s.f. (reg.) locuința baciului unei stâne, a scutarului. Vezi definitia »

COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară și reprezintă grafic mari porțiuni din suprafața terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. – Din fr. cosmophotogrammétrie. Vezi definitia »

COLEDOCOSTOMÍE s.f. (Med.) Derivație externă a bilei prin introducerea unui tub în lumenul coledocului. [Gen. -iei. / < fr. cholédochostomie]. Vezi definitia »

FENOCÓPIE s. f. (biol.) modificare efemeră care imită fenotipul caracteristic manifestării unei mutații. (< fr. phénocopie) Vezi definitia »