ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis). Vezi definitia »

CERAMOGRAFÍE s.f. Disciplină istorică având ca obiect ceramica. [< fr. céramographie]. Vezi definitia »

OPÍNIE s. f. părere, judecată, idee. ♦ ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate). (< fr. opinion, lat. opinio) Vezi definitia »

DEMOLOGÍE s. f. știință care studiază creațiile și tradițiile populare; demopsihologie. (< fr. démologie) Vezi definitia »

FARMACOPSIHOLOGÍE s. f. studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice. (< fr. pharmacopsychologie) Vezi definitia »