Definita cuvantului conurbație
CONURBÁȚIE s. f. Formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conurbație
EMBOLECTOMÍE s.f. Extirparea chirurgicală a unui embolus. [Gen. -iei. / < fr. embolectomie]. Vezi definitia »
INTOXICÁȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicațiune s.f. / cf. fr. intoxication]. Vezi definitia »
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »
XERODERMÍE s.f. Boală congenitală caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii. [Gen. -iei. / < fr. xérodermie, cf. gr. xeros – uscat, derma – piele]. Vezi definitia »
COSMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din univers. (< fr. cosmochimie) Vezi definitia »