Definita cuvantului fronton
FRONTÓN s. n. 1. element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, deasupra intrării principale a unui edificiu. 2. element arhitectural decorativ deasupra unei porți ieșinde a construcției, a ușilor, ferestrelor etc. (< fr. fronton)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fronton
ENTROPIÓN s.n. (Med.) Întoarcere înăuntru a pleoapei, însoțită de iritația conjunctivei și a corneei. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. entropion]. Vezi definitia »
MICROTRÓN s. n. accelerator de electroni de tipul ciclotronului, în care creșterea energiei se obține la trecerea treptată a acestora prin câmpul electric oscilant al unei cavități rezonante. (< fr., engl. microtron, germ. Mikrotron) Vezi definitia »
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară]. Vezi definitia »
MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet]. Vezi definitia »
CASETOFÓN, casetofoane, s. n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete. – Din casetă (după magnetofon, microfon, gramofon etc.). Vezi definitia »