TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »

METAMATEMÁTICĂ s.f. Știință având ca obiect un sistem formalizat de matematici; teoria demonstrațiilor matematice. [Gen. -cii. / < fr. métamathématique]. Vezi definitia »

ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță. Vezi definitia »

CODĂNÍCĂ, codănele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui codană (v. codan); codăniță. – Codan + suf. -ică. Vezi definitia »

VÍDRĂ, vidre, s. f. Mamifer carnivor cu corpul acoperit cu blană deasă, castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță; lutră (Lutra vulgaris). ♦ Blana prelucrată a acestui animal; lutru. – Din sl. vydra, bg., scr. vidra. Vezi definitia »