HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei; persoană aparținând religiei brahmanice sau celei hinduiste. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei. – Din fr. hindou. Vezi definitia »

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »

VÉNUS s. f. 1. (fam.) femeie de o mare frumusețe. 2. denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca paleolitică, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. (< fr. vénus) Vezi definitia »

PERIELECTROTÓNUS s.n. (Biol.) Zona de creștere a excitației în vecinătatea nervului. [Cf. fr. périélectrotonus]. Vezi definitia »

HÓCUS-PÓCUS s. n. formulă în iluzionism prin care se anunță o apariție, dispariție sau transformare; (p. ext.) scamatorie. (< lat. hocus) Vezi definitia »