ÎNFURCÍT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Rar) Bifurcat. [Var.: înfurcát, -ă adj.] – V. înfurci. Vezi definitia »

MÂZGĂLÍT, -Ă, mâzgăliți, -te, adj. 1. Acoperit cu un scris urât, neglijent. 2. Mânjit, murdărit, pătat. [Var.: zmângălít, -ă adj.] – V. mâzgăli. Vezi definitia »

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit. Vezi definitia »

iezuít (iezuíți), s. m. – 1. Membru al ordinului de călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (înv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. ježovit. – Der. iezuitic, adj. (care aparține iezuiților); iezuitism, s. n. (concepție morală, religioasă și politică a iezuiților). Vezi definitia »

PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu]. Vezi definitia »