TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor. Vezi definitia »

BOR¹ s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore]. Vezi definitia »

STRIDÓR s.n. (Liv.) Sunet aspru, ascuțit. ♦ Respirație șuierătoare. [< fr. stridor, cf. lat. stridor – șuierat]. Vezi definitia »

TRETIÓR, -OÁRĂ, tretiori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui tretin. Vezi definitia »

SPOR¹, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore. Vezi definitia »