BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; în epoca feudală) Personaj comic întreținut la curțile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca râsul prin glume, gesturi etc.; măscărici; p. ext. persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.) Vezi definitia »

METALOFÓN s.n. (Muz.) Glockenspiel. [< métallophone]. Vezi definitia »

OMEGATRÓN, omegatroane, s. n. Spectometru de masă, care funcționează după sistemul ciclotronului. – Din fr. omégatron. Vezi definitia »

MINICASETOFÓN s. n. casetofon portabil de mici dimensiuni, la care se folosesc numai casete preînregistrate, ascultate în căști; walkman. (< mini¹- + casetofon) Vezi definitia »

CAPÓN s.n. Suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, care servește la susținerea ancorei. [< fr. capon]. Vezi definitia »