PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s.f. Descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. [Gen. -iei. / < fr. technographie, cf. gr. techne – artă, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

TELETRANSMÍSIE s. f. transmitere la distanță a unor semnale cu mijloace telegrafice, telefonice etc. (< fr. télétransmission) Vezi definitia »

OMONIMÍE s. f. faptul, însușirea de a fi omonim; situație în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. (< fr. homonymie) Vezi definitia »

DIGRÉSIE s. f. v. digresiune. Vezi definitia »