Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s. n. 1. înfățișare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfățișare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
BRENNUS, conducător celt legendar, i-ar fi învins pe romani la Allia și ar fi ocupat Roma (387 î. Hr.), cu excepția Capitoliului, salvat, potrivit legendei, de gîștele sacre. Vezi definitia »
Produs de patiserie foetaj frantuzesc cu forma rasucita . Din fr. torsade. Vezi definitia »
HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »
însús s.m. (înv.) cel prea înalt, cel mai de sus. Vezi definitia »
ALTOSTRÁTUS s. m. Formație de nori situată la o altitudine medie de 6000 m, care se prezintă ca un strat dens și uniform, de culoare cenușie sau albăstruie, cu aspect fibros sau ușor striat. – Din fr. altostratus. Vezi definitia »