PANSLAVÍSM s. n. (fr. panslavisme) Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave într-o singură entitate politică (sub protecția Rusiei). S-a conturat în sec. 19, în special în țările Europei Centrale, supuse dominării austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui F. Palacky, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

BONJURÍSM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism) Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. (Livr.) Stil pompieristic. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. pompiérisme. Vezi definitia »

PANLIRÍSM s. n. lirism realizat cu toate mijloacele de expresie. (< pan- + lirism) Vezi definitia »

FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. Vezi definitia »