tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. Tc. (per.) tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s. n. (indolență, apatie); tembelism, s. n. (indolență). Vezi definitia »

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea. Vezi definitia »

pămătușél, pămătușéle, s.n. (reg.) pămătuf mic. Vezi definitia »

ȘPÍGHEL s.n. (Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Spiegel]. Vezi definitia »

BRUEGHEL (BRUEGEL, BREUGHEL) [bröhəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Bătrîn (numit și B. al Țăranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice și de scene de gen, în care a evocat viața țărănească sau teme din folclorul național („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta țărănească”, „Orașul țărănesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu vervă și lirism. 2. Pieter B. cel Tînăr (numit și B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii după lucrările tatălui său („Uciderea pruncilor”, în Muzeul de Artă Națională a României). 3. Jan B. (numit și B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe și buchete de flori. Vezi definitia »