PLEISTOSEÍSTĂ s. f. suprafață limitată de izoseiste de intensitate maximală, în timpul unei mișcări tectonice. (< pleisto- + seistă) Vezi definitia »

șuroiálă s.f. (reg.) zgomotul produs de ploaie pe acoperișul casei; șuruit. Vezi definitia »

STÂLCITÚRĂ, stâlcituri, s. f. Faptul de a (se) stâlci; (concr.) ceea ce este stâlcit. – Stâlci + suf. -tură. Vezi definitia »

BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Fr. basilique (lat. lit. basilica). Vezi definitia »

procílă s.f. (reg.) marginea spetei de la războiul de țesut. Vezi definitia »