CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque) Vezi definitia »

ARMÁDĂ s. f. mare unitate navală sau de aviație; escadră. (< sp., fr. armada) Vezi definitia »

REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »

chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl. chilimoáțe Vezi definitia »

ANDÍVĂ s. f. plantă erbacee cultivată, din familia compozeelor, cu frunze cărnoase, albe, comestibile. (< fr. endive) Vezi definitia »