ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni. Vezi definitia »

ÎNGĂLBINÍ vb. IV. v. îngălbeni. Vezi definitia »

ANI, vechi oraș (azi în ruine) în Turcia, Capitala Armeniei în timpul dinastiei Bagratizilor (sec. 9-11). Ruine a c. 120 biserici (sec. 5-14). Vezi definitia »

stolohăní, stolohănésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovăni; a (se) face cocoloașe; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre părți ale corpului unui animal) a se întări. 3. (despre oameni; în formele: storohăni, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa. Vezi definitia »

BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură. Vezi definitia »