Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) Vezi definitia »

IATROGÉN, -Ă, iatrogeni, -e, adj. (Med.) De iatrogenie, produs prin iatrogenie. – Din fr. iatrogène. Vezi definitia »

ANTIOXIGÉN s. n. antioxidant. (< fr. antioxygène) Vezi definitia »

CHERATOGÉN, -Ă adj. care produce inflamația corneei. (< fr. kératogène) Vezi definitia »