DIPLASIÁSM s. n. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. (< lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos) Vezi definitia »

MONOHIBRIDÍSM s.n. (Biol.) Stare a doi indivizi din aceeași specie care nu diferă decât printr-un singur caracter. [< fr. monohybridisme]. Vezi definitia »

MENTALÍSM s. n. 1. concepție metafizică potrivit căreia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, într-un sistem lingvistic, consideră conținutul ca un element determinant al expresiei. (< fr. mentalisme, germ. Mentalismus) Vezi definitia »

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Totalitatea organelor și a părților indisolubil legate între ele ale unei ființe vii; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un lot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme. Vezi definitia »

ULTRAMONTANÍSM s. n. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. (< fr. ultramontanisme) Vezi definitia »