ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio]. Vezi definitia »

HIPOTAXÍE s. f. stare de hipnoză în care subiectul aude cuvintele ce i se adresează, fără însă a putea reacționa la ele. (< germ. Hypotaxis) Vezi definitia »

TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect]. Vezi definitia »

FOTOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază efectele luminii asupra organismelor vii. (< fr. photobiologie) Vezi definitia »

EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. Vezi definitia »