PERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme) Vezi definitia »

ANTICLERICALÍSM s.n. Mișcare îndreptată împotriva privilegiilor bisericii și ale clerului. [Cf. fr. anticléricalisme]. Vezi definitia »

BLEFAROSPÁSM s. n. contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor. (< fr. blépharospasme) Vezi definitia »

BALCANÍSM, balcanisme, s. n. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unor limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

POLISEMANTÍSM s. n. polisemie. (< fr. polysémantisme) Vezi definitia »