IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor]. Vezi definitia »

URSITÓR, -OÁRE, ursitori, -oare, adj., s. f. (În credințele și basmele populare). 1. Adj. Care ursește. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită (3). 3. S. f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor. Vezi definitia »

neprotivitór, neprotivitoáre, adj. (înv.) care nu poate fi contestat. Vezi definitia »

chior în țara orbilor expr. (peior.) mai bun decât alții în condițiile unei concurențe foarte slabe. Vezi definitia »

PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Rar) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. Vezi definitia »