ștévie (-ii), s. f. – 1. Măcriș (Rumex). – 2. Plantă (Astrantia maior). Sl. štavije (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 366; Conev 44), cf. bg. števa, sb. štablje. – Der. înștevia, vb. (a colora, a vopsi în galben, cu rădăcină de ștevie). Vezi definitia »

PERCHEZÍȚIE s. f. cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune, sau la domiciliul acesteia. (< fr. perquisition, lat. perquisitio) Vezi definitia »

IZOTOPÍE s.f. (Fiz.) Calitatea a ceea ce este izotop. [Var. isotopie s.f. / < fr. isotopie]. Vezi definitia »

EPIPROIÉCȚIE s.f. Proiecție bazată pe reflectarea unor imagini netransparente. [Pron. -pro-iec-. / cf. fr. épiprojection]. Vezi definitia »

LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation]. Vezi definitia »