ESTROGÉN s.n. Hormon feminin care determină apariția estrului (1). [Scris și oestrogen. / < fr. oestrogène]. Vezi definitia »

BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc. Vezi definitia »

NEFROGÉN, -Ă adj. 1. care produce țesut renal. 2. de origine renală. (< fr. néphrogéne) Vezi definitia »

egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). Vezi definitia »

SPOROGÉN, -Ă adj. care produce spori. (< fr. sporogène) Vezi definitia »