ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »

autocopiatív (a-u, -pi-a-) adj. m., pl. autocopiatívi; f. autocopiatívă, pl. autocopiatíve Vezi definitia »

EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif]. Vezi definitia »

TERMOPROPULSÍV, -Ă adj. Care asigură propulsia prin energie termică. [Cf. fr. thermopropulsif]. Vezi definitia »

ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din fr. éruptif. Vezi definitia »