MICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de substanță. – Din fr. microchimie. Vezi definitia »

FRENALGÍE s. f. dispoziție dureroasă și depresivă, în melancolie. (< fr. phrénalgie) Vezi definitia »

PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie) Vezi definitia »

ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie. Vezi definitia »

SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic. O scânteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla). Vezi definitia »