MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc. Vezi definitia »

COPOIÉSC, -IÁSCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. – Copoi + suf. -esc. Vezi definitia »

OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia sau la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc. Vezi definitia »

părălésc, -eáscă, adj. (reg.) care se face în bani, în numerar. Vezi definitia »

TREASC, treascuri, s. n. Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă. – Din sl. trĕskŭ. Vezi definitia »