eféct (efécte), s. n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. Lat. effectus, prin intermediul fr. effet. – Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb. Vezi definitia »

COMPÁCT³, -Ă adj. 1. îndesat, dens. ♦ (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie. ♦ (poligr.) caractere compacte = litere aldine. 2. (fig.) întunecat, întunecos. 3. (mat.) mulțime compactă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval compact = interval închis. (<fr. compact, lat. compactus) Vezi definitia »

PERFÉCT, -Ă I. adj. 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adv. cu desăvârșire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt) Vezi definitia »

OCT- v. octo-. Vezi definitia »

EXTRÁCT s.n. 1. Preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, din organe etc. 2. Parte dintr-un înscris; extras (2) [în DN]. [< lat. extractum, cf. germ. Extrakt]. Vezi definitia »