falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito. Vezi definitia »

ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. – Orna + suf. -ant. Vezi definitia »

MORTIFIÁNT, -Ă adj. 1. care mortifică. 2. (fig.) umilitor, jignitor. (< fr. mortifiant) Vezi definitia »

ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. Vezi definitia »

INSTRUMÉNT s. n. 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 4. ~ gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum) Vezi definitia »