cantábric adj. m., pl. cantábrici; f. cantábrică, pl. cantábrice Vezi definitia »

ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos) Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge celulele. [< fr. cytolytique]. Vezi definitia »

preapodóbnic, -ă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.; calificativ dat lui Dumnezeu) sfânt, desăvârșit. 2. (s.m.) om cleric, sfânt foarte cuvios, extrem de cucernic, de evlavios. Vezi definitia »

SÉMIC, -Ă adj. (lingv.) referitor la seme, care ia în considerație semele. (< fr. sémique) Vezi definitia »