ELECTROPOZITÍV, -Ă, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. – Din fr. électropositif. Vezi definitia »

PURGATÍV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus) Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. Vezi definitia »

LENITÍV, -Ă adj., s.n. (Substanță) care calmează durerile. [< fr. lénitif, cf. lat. lenire – a liniști]. Vezi definitia »

COMEMORATÍV, -Ă adj. Care evocă amintirea unui eveniment, a unei persoane etc. [Cf. fr. commémoratif]. Vezi definitia »