ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio. Vezi definitia »

RÁFIE s.f. Nume dat mai multor plante exotice din grupa palmierilor, ale căror fibre sunt folosite la confecționarea sforilor, a legăturilor etc. ♦ Fibră obținută din nervurile frunzelor acestor plante. [Gen. -iei. / < fr. raphia, it. rafia, germ. Raphia]. Vezi definitia »

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération. Vezi definitia »

INVOLÚȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru. 3. (Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen. -iei, var. involuțiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio]. Vezi definitia »

DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce. Vezi definitia »