Definita cuvantului interpus
INTERPÚS, -Ă s. m. f. mijlocitor. ◊ persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. (< interpune)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interpus
AMMIANUS MARCELLINUS (c. 330- c. 400), general roman de origine greacă. Ultimul mare istoric latin („Rerum gestarum libri”, în 31 cărți, păstrată fragmentar). Vezi definitia »
NÓNIUS s. n. vernier. (< germ. Nonius) Vezi definitia »
țuháus (-suri), s. n. – Arest. Germ. Zuchthaus (Tiktin; Graur, BL, III, 24; Iordan, BF, IV, 202), cf. rus. cihausgerm. Zeighaus (Sanzewitch 200). Vezi definitia »
PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producție; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulțiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uși. / < produce, după fr. produit]. Vezi definitia »
TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z