DESTINATÓRIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius) Vezi definitia »

POSTLÚDIU s.n. Secțiune suplimentară de sine stătătoare a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază; încheiere instrumentală după cânt. ♦ Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – după, ludus – joc]. Vezi definitia »

ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio) Vezi definitia »

MAGNÉZIU s.n. Metal ușor alb-argintiu, care arde cu o flacără foarte luminoasă. [Pron. -ziu. / < fr. magnésium]. Vezi definitia »

TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu. Vezi definitia »