ANDÍN, -Ă, andíni, -e, s.m. și f. Persoană care locuiește în munții Anzi sau este originară din munții Anzi. (din fr. andin) Vezi definitia »

CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine]. Vezi definitia »

BING XIN (1900-1999), scriitoare chineză. Nuvele și romane de observație socială și de analiză psihologică, configurînd situația femeii în mediul micii burghezii chineze. Lirică intimistă. Literatură pentru copii. Vezi definitia »

spin (-ni), s. m. – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s. f. (desiș de spini); spinet (var. spiniș), s. n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, s. f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s. m. (plantă, Cnicus benedictus). Vezi definitia »

PELERÍN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin) Vezi definitia »