RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »

ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus]. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif]. Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif]. Vezi definitia »