CONSERVATÍV², -Ă adj. (Rar) Conservator. [< germ. konservativ]. Vezi definitia »

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve Vezi definitia »

MAGNETOSTRICTÍV, -Ă adj. Care prezintă sau este în legătură cu magnetostricțiunea. [Cf. it. magnetostrictiva]. Vezi definitia »

NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus) Vezi definitia »

REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif]. Vezi definitia »