DISODÍE s.f. Miros urât, fetid, datorit unei secreții. [Gen. -iei. / < fr. dysodie, cf. gr. dys – greu, ozein – a mirosi]. Vezi definitia »

ARSENIEMÍE s. f. prezența arsenicului în sânge. (< fr. arseniémie) Vezi definitia »

ȘEDINȚOMANÍE s. f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie. Vezi definitia »

TIFLOMEGALÍE s.f. Hipertrofie a cecului, ca urmare a unei alimentații vegetariene abundente. [Gen. -iei. / < fr. typhlomégalie, cf. gr. typhlon – cec, megas – mare]. Vezi definitia »

ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia]. Vezi definitia »