BIZANTINÍSM s. n. 1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație). ◊ stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă. 2. predilecție pentru disputele subtile și inutile. (< fr. byzantinisme) Vezi definitia »

CENTRALÍSM s. n. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste. (< fr. centralisme) Vezi definitia »

MANIERÍSM s.n. 1. Afectare; superficialitate. 2. (Med.) Comportament gestual afectat la unii schizofrenici. 3. (Arte) Procedeu formalist de realizare a unei opere literare sau artistice prin folosirea afectată și insistentă a unor mijloace de expresie create de un altul sau de artist însuși. 4. Curent artistic apărut în Italia în sec. XVI, care reprezintă în pictură o artă ce se adresează unei minorități cultivate. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. maniérisme, it. manierismo]. Vezi definitia »

ONANÍSM s. n. onanie (1). (< fr. onanisme) Vezi definitia »

NEOUMANÍSM s. n. noua înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. (< germ. Neohumanismus) Vezi definitia »