POLÉN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< fr., lat. pollen, germ. Pollen) Vezi definitia »

PANCREATOGÉN, -Ă adj. de origine pancreatică. (< fr. pancréatogène) Vezi definitia »

congrésmen s. m., pl. congrésmeni Vezi definitia »

BADEN, cultură din perioada de tranziție de la Eneolitic la epoca bronzului (milen. 3 î. Hr.), cu o largă arie de răspîndire în V Europei. Pe terit. României a fost depistată arheologic în V Banatului și Crișanei. Se caracterizează prin ceramica decorată prin canelare cu o mare varietate de forme. Vezi definitia »

fenomen natural provocat de exploziile solare Vezi definitia »