EPIFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă]. Vezi definitia »

RADIOTEODOLÍT s.n. Radiogoniometru care servește la reperarea în înălțime. [Cf. germ. Radiotheodolit]. Vezi definitia »

iezuít (iezuíți), s. m. – 1. Membru al ordinului de călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (înv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. ježovit. – Der. iezuitic, adj. (care aparține iezuiților); iezuitism, s. n. (concepție morală, religioasă și politică a iezuiților). Vezi definitia »

NECITÍT adj. v. TĂIA (I. 1.). A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini. [DEX '98] Vezi definitia »

șuruít s.n. (reg.) curgere cu repeziciune a apei și cu producerea unui zgomot ușor; șuroială, șuruitură. Vezi definitia »