CUVÂNTÁRE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta. Vezi definitia »

STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. Vezi definitia »

DEMANGANIZÁRE s.f. Operația de eliminare din apă a oxizilor de mangan. [După fr. démanganisation]. Vezi definitia »

IMPROVIZÁRE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza. Vezi definitia »

LIMITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; mărginire, învecinare. [< limita]. Vezi definitia »