ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ. Vezi definitia »

BATALIÓN, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. ♦ Fig. Mulțime, masă. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion). Vezi definitia »

telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc. Vezi definitia »

BOURBON [burbõ], ramură colaterală a dinastiei Capetingilor. A domnit în Franța (1589-1792, 1814-1815, 1815-1830), Spania (1700-1808, 1814-1868, 1874-1931 și din 1975), Regatul celor două Sicilii (Neapole) (1735-1805, 1814-1860) și în ducatul Parma și Piacenza (1748-1802, 1847-1859). Vezi definitia »

faraón (joc) s. n., pl. faraoane Vezi definitia »