chir s. m. – Domn (titlu de politețe, folosit în epoca fanarioților, sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος), cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer, Gr., 87). – Compară chirio chir, s. m. (înv., titlu rezervat prelaților), din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulație reală); chiriacodromion, s. n. (carte de predici), din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, s. m. (prelat), din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie, s. f. (demnitate de prelat), din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adj. (de prelat). Cf. chiraleisa, chirielă. V. Murnu 13; Gáldi 165. Vezi definitia »

SIR s.m. Titlu dat nobililor în Anglia. ♦ Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. [Pron. sör. / < engl. sir]. Vezi definitia »

ȘIRÃ, s.f. 1. Cãpițã sau claie de fân; formațiunea sub care se așeazã/ clãdește fânul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã. 2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã. Ex. Șira spinãrii. Vezi definitia »

PEIGNOIR s.n. (Franțuzism) Halat de baie; rochie de casă. [Pron. pe-nioár. / < fr. peignoir]. Vezi definitia »

patatír (-re), s. n. – Teasc. Ngr. πατητήρι. Vezi definitia »