HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra) Vezi definitia »

ALBUMÓZĂ s. f. Derivat necoagulabil al albuminei. – Din fr. albumose. Vezi definitia »

puriceásă, puricése, s.f. (reg.) 1. puricariță (v.). 2. iarbă-roșie. Vezi definitia »

GÚZLĂ s.f. Instrument muzical cu o singură coardă, folosit de popoarele dalmate. [< fr., it. guzla < cuv. croat]. Vezi definitia »

CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza) Vezi definitia »