ARGOTÍSM s.n. Cuvânt, expresie argotică. (< fr. argotisme) Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

NEGATIVÍSM s.n. 1. Atitudine de ignorare voită a calităților cuiva sau a ceva. 2. Tulburare psihică manifestată prin tendința bolnavului de a se opune oricărei solicitări din exterior. [Cf. fr. négativisme]. Vezi definitia »

NERVÍSM s. n. concepție, teorie care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice. (< fr. nervisme) Vezi definitia »